Nu stiam ce sa fac,de o saptamine stateam nu mai linga ea si nu intelegeam ce se intimpla. Ritualul a reusit,eu eram liber. Dupa scenariu Kate trebuia sa fie deja moarta,dar ea inca respira,primele trei zile se sufoca,de parca se lupta binele cu raul,apoi sa linistit,statea ca o statuie culcata,ii auzeam doar respiratia si bataile foarte slabe ale inimii.
Nu mai pute-am sa rezist asa trebuia sa maninc ceva,stind incuiat un secol nu simte-am nevoia de a minca,dar acum ca am revenit,nu ma mai puteam abtine. Asa ca am decis sa fac un raid prin padure.
-Sper sa-ti fie mai bine cind o sa revin,ma intorc in curind.
Am sarutato usor pe frunte si m-am retras.
Ma simteam atit de liber si in acelasi timp aveam mustrari de constiinta ca i-am permis sa faca asta pentru mine,ce sens mai avea sa fiu liber daca ea si-a dat viata pentru libertatea mea. Mai bine era daca nu ma gasea. De ce anume aceasta casa blestemata? De ce anume ea? Kate nu merita asa soarta,sa moara inainte de a trai,de a vedea ce e viata.
Asa de tare s-a schimbat acest orasel,oamenii erau altii,unicul lucru care nu a suferit schimbari este padurea,acest loc pastra atitea amintiri,atitea emotii.
***
Este insuportabil,sunt inconjurata de intuneric si liniste,nu mai pot rezista asa. Oare am murit? Daca asa arata viata dupa moarte,nu pot spune ca ma simt iplinita si ca am gasit linistea sufleteasca.
-Kate…
S-a auzit un glas in departare. Am observat ca a inceput sa se lumineze in jurul meu,cred ca nu am murit pur si siplu visez.
-Bine ai venit.
Am auzit glasul chiar in spatele meu,era un glas subtire de cristalcare rasuna in vazduh ca un clincet de clopotei. Eram gata sa pariez pe orice ca cind m-a chemat prima data era la o departare foarte mare de mine. Frica mi sa extins in interiorul meu ca o plasa de paianjen,dar nu aveam incotro trebuia sa ma intorc spre ea. M-am rotit incet pe virful degetelor spre glasul care l-am auzit in spatele meu. In fata mi-a aparut un chip frumos de fata de vrio 18 ani cu parul de cularea cafelei fierbinti si cu ochii maronii ca ciocolata.
-Cine esti si unde ma aflu?
-Esti in lumea unde mortii isi odihnesc sufletele.
-Am murit deci?
-Nu inca dar daca o sa te mai retii aici no sa mai ai cale de intoarcere.
-De ce sunt aici daca nu am murit?
-Tu trebuia sa mori din cauza ritualului care l-ai facut pentru a distruge blestemul,tu erai jertfa care trebuia sa moara in urma dezlegarii blestemului,dar din cauza ca ai folosit pentru ritual propriul singe si nu singele alte-i fete,vei ramine in viata dar in schimb va muri cineva apropiat tie…
-Nu,eu nu vreau sa pierd iar pe cineva din familie. Poate pot sa ramin eu? Te rog
-Ai facut o mare greseala ca ai dezlegat blestemul,acum vei suporta consecintele.
-Dar de ce,eu pur si simplu am vrut s-al ajut pe Adam!
-Trebuie sa te intorci,nu mai ai voie sa stai aici,adio Kate…
-Nu astepta,nu poti sa-mi faci una ca asta!
Am deschis ochii,era iarasi intuneric,oare cit am dormit sau poate ca si acum dorm? Se vedea o lumina slaba. Am esit afara,o doamne ce caut singura intr-o pestera in toiul noptii. Singura in sinul padurii. Oare de cit timp stau aici. O doamne,mama trebuie sa-si iasa din minti cautindu-ma,trebuie sa gasesc ne aparat drumul spre casa.
Nu stiam in care directie sa merg,asa ca am decis sa merg inainte. Cind a rasarit soarele nu ma mai tineau piciarele,dar am zarit casa noastra. Am iceput sa fug din ultimile puteri,nu mai atrageam atentia la crengile care incercau sa ma tina prizonira,unica dorinta era sa ajung acasa.
In fata usii era parcata masina sherifului,se vede ca am lipsit mult,nu puteam sa dorm de la bautura citeva zile,era alt ceva la mijloc,trebuia sa descurc itele la acestor evenimente misterioase,unicul lucru care il stiam cu siguranta era ca nu voi mai face petreceri la mine acasa.
Cind am deschis usa case-i mama cu ochii plini de lacrimi a sarit sa ma imbratiseze.
-Kate esti vie,sanatoasa! Iti multumesc doamne ca mi-ai auzit rugaciunile.
-Vad ca totul e bine si ca Kate e teafara,daca vor mai fi careva probleme stiti unde sa ma cautati.
-Va multumesc mult,sherif Grey,ca ne-ati ajutat.
-Asta e datoria mea,o zi buna.
-La revedere.
Mama iar a inceput sa plinga
-Kate,fetita mea,unde ai fost pina acum?
-Mama e greu de explicat,pot sa fac mai inti un dus?
-Da,desigur draga,orice verei tu. Am sa-ti pregatesc sandwiches-urile tale preferate.
-Mama,multumesc…
Mama mi-a zimbit si a plecat catre bucatarie. Lisa a tacut de cind am intrat in casa,oare si-a dat seama de ceva? De obicei era foarte vesela plina de viata,iar acum era trista si inchisa in sine. Dar nu mai aveam puteri sa o intreb ceva,pur si simplu am urcat incet scarile care ma conduceau catre camera mea.
Apa calda din cada imi rasfta pielea,care ea dus dorul citeva zile,spuma parfumata si cremoasa imi alina ranile provocate de crengile care voiau sa ma tina in intunericul padurii. Nu mai aveam puteri sa cobor ca sa maninc,asa ca mi-am impus corpul sa mearga pina la pat,unde m-am cufundat in asternuturile moi si catifelate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu