16.Invitatie la Bal

A trecut aproape o lună,de când m-am externat din spital,dar goliciunea care s-a format din cauza ca mi-am pierdut mama se face doar mai adincă formând o prăpastie între mine și ce-i din jur. Nu pot să o judec pe Lisa din cauza că e bine dispusă,dupa ce a suferit pierderea mamei de una singură,e normal să se bucure ca eu sunt în viață. În plus nu sunt sigură,dar cât am fost inconștientă între ea și Matt sa legat o prietenie strânsă,poate chiar mai mult de cât prietenie,chiar dacă încercă să ascundă asta,nu știu din ce motiv.

Lily a decis să ramână să trăiască cu noi,în ciuda faptului că Anna ne-a spus ca putem să stăm cât vrem la ea,eu și cu Lily vrem să traim în propria nostră casă. În citeva zile trebuie să ne mutăm în noua noastră casă. Imi pare rau pentru Lily e asa de tânără,dar este impusă de situație să trăiască cu două adolescente orfane,si-a schimbat apartamentul luxox din Manhattan,pe o casă într-un orașel mic,ocolit de viața mondenă.

Pentru a ne întreține cumva Lily s-a angajat la scoala ca profesoara de limba spaniolă,nu a lucrat niciodată într-o școală,a terminat facultatea de limbi straine și a lucrat ca traducător într-o firmă de turism,avea un salariu bun care ii permitea să-si întrețină viața în cel mai luxos loc al New Yorkului.

In rest totul e rutină,dimineața-școală,amiaza-casă,seara-somn.

Din nou seara,stau cu Lisa și Matt si privim un film anapoda de siropos,când cineva a sunat la ușă.

-          Cine poate fi la ora asta?

Am mers repede la usa să deschid. Dar nu era nimeni,când am coborât privirea în jos pe pragul ușii ce sa văd? Două plicuri,confecționate din hârtie albă scumpă,de obicei se folosește pentru nunti sau alte ceremonii oficiale. Pe unul scria Grey,iar pe celalalt Pierce. M-am grăbit să-l deschid pe cel cu numele meu. Acolo era o invitație,dar nu la nuntă

Invitatie !

Domnisoara  Katherine  si  Elisabeth  Pierce  va  rog  sa-mi  oferiti  placerea  de  a  va  primi  la  balul  dat  in  cinstea  Familie  Roys

Va  rog  din  tot  sufletul  sa  ma  onorati  cu  prezenta  dumneavoasra   in  seara  de  simbata  17  iulie, Balul  va  avea  loc  la  vila  Familie  Roys.

Al  vostru  pe  vecie  Allan  Roys

-          Cine este acest Allan Roys?

M-a întrebat curioasă Lisa,afișând o încrețitură fină pe frunte.

-          Nu am nici cea mai vagă ideie.

-          Trebuie să-mi pregatesc costumul nu l-am îmbrăcat de o veșnicie.

Matt era foarte inuziasmat,chiar,îmi pare rău că trebuie să-i spulber iluziile.

-          Matt, noi nu plecam nicăeri.

-          Ce?

Mi-au raspuns amândoi într-un glas.

-          Kate,înâțeleg că îți este greu,dar trebuie să ne mai relaxăm și noi puțin,nu putem sta toată viața închise în casă și să ne plângem de milă din cauza că viața a decis să ne eie părinții.

-          Lisa,nu e vorba de moartea mamei,voi nu vă dați seama?  Noi nu știm nimic despre tipul acesta,cu ce ocazie ne invită el la bal?

-          Cine a spus bal?

Anna era foarte entuziasmată când a auzit cuvânt BAL,dar nu înțeleg care este cauza.

-          Un tip ne invită la bal,nu îți pare cam suspect?

-          Ba chiar de loc.Roys este una din familele fondatoare ale orașeluui nostru,asta e unul din motivele care nu mă lasă să văd ceva suspect în faptele acestui tânăr.

-          Am văzut câteva articole în care se spunea că familia Roys a fost asasinată de niște tâlhari.

-          Da,asa este,dar în putinele articole care au ramas din acea vreme,nu este specificat ca Familia Roys avea doi feciori gemeni,unul care dispăruse la vârsta de 18 ani. Toti socoteau ca el a murit,însă Allan mi-a demonstrat că nu este asa. Străbunicul lui a fost găsit când era pe moarte în inima pădurii de o femeie săracă care nu putea avea copii,ea si cu sotul ei a avut grijă de el ca de propriul lor copil.

-          Asta nu schimbă nimic,nu putem să mergem la bal,în casa unui tip necunoscu.

-          Kate te rog mult făo pentru mine.

Lisa mă privea cu niste ochi rugători de cătelus.

-          Lisa,oare nu tu erai omul care spunea ca tot ce e legat de trecut e demodat? Nu ar trebuie să spui că la bal trebuie sa umble doar babele?

-          Kate,cred ca Lisa are dreptate,trebuie să te distrezi un pic,dacă n-o să-ti placă petrecerea poti în orice moment să te întorci acasă. Si în plus eu ca membru al consiliului fondatorilor orasului tot voi fi acolo,Lily va fi invitata mea de onoare,nu cred ca vrei sa stai singură acasă. 

Cred că Anna are dreptate,nu trebuie să o privez pe Lisa de societate nu mai din cauza suspiciunilor mele si cred că nu o să mor,dacă o să ma duc la balul acesta.

-          Bine,fie cu vreti voi.

Lisa si cu Matt au sărit peste mine si au început să mă cuprindă si să mă inunde cu pupături. Cât de putin îi trebuie unui om ă fie fericit.    

E sâmbătă.nici nu mi-am dat seama când a trecut saptămâna. Diseara trebuie să mă duc la balul acela stupid,si nu am nici cea mai vagă ideie cu ce să mă îmbrac,în această gaura uitată de civilizatie nu-i nici un butic cu rochii pentru ocazii speciale,ma mira faptul ca oamenii nu traiesc in pesteri, iar dacă o comand prin internet o să treacă secole pâna o să mi-o livreze. Cred că o să o dezamăgesc pe Lisa,dar trebuie să-i spun de o data ca nu pot merge la bal.

-          Lisa,trebuie să vorbim…

-          Kate nu am acum tip de vorbă!

-          Ce ai?

-          Nu găsesc nici o rochie potrivită pentru diseră !

-          Eu am aceeasi problemă,poate rămânem acasa?

-          Nici gând,e prima mea iesire oficială cu Matt,iar balul e ocazia perfectă.

-          Deci e adevarat?

Glasul lui Lily s-a auzit în spatele nostru,nu stiu cum s-a strecurat,dar Matt si Lisa au fost demascati.

-          Lily când ai intrat?

Lisa a pus întrebarea încet si nesigur.

-          Nu cred că e problemă dacă tu si cu Matt sunteti împreună,mai ales ca luni ne mutăm în casa noastră. Dar nu pentru asta ma venit,am un cadou pentru voi,am vrut sa-l depistati când o să ne mutăm,dar balul mi-a dat toate planurile peste cap,deci cred că nu va suparati daca vi-l dau acum.

Pe patul Lisei erau doua cutii mari albastre legate cu câteo funda supra dimesională albă.

Când am ridicat capacul cutiei mele,m-a părăsit graiul,stofa fina de culoarea rosie coral,asa si mă ademenea să o îmbrac nu puteam rezista tentatie,nu o sa pot sa mi-o iert intreaga viata daca n-o să o îmbrac. Când am întors capul spre oglindă Lisa era déjà imbracată si sărea în sus de bucurie în noua ei rochie de culoare bej. Ambele rochii erau demne pentru zeite.

Ziua a trecut repede Anna si Llily ne-au ajutat cu părul si machiajul,Matt m-ai nu a lesinat când a vazut-o pe Lisa aranjată ca o regină,de emotie bâlbâia cuvintele pe silabe.

Pâna în momentul când am ajuns în fata casei unde trebuia să fie balul,nu mi-am pus întrebarea unde se afla această casă,însă când am deschis portiera masinii am sesizat că asta era casa unde a arsa mama mea.

Chiar dacă este complet reparată si shimbată,însăsi locul acesta tine amintirea momentului care mi-a luat cea mai dragă si mai scumpă fiintă,dar nu pot să le stric prima seară ca pereche lui Matt si Lisa asa ca am inspirat adânc si am intrat în interiorul vilei.

Totul este schimbat,nimic nu mai semană cu casa în care mi-am pierdut mama,interiorul este maestros cu un iz de antichitate si sobrozitate Matt si Lisa s-au cufundat în marea de oameni care pluteau pe ritmul notelor muzicale,eu însă prefer sa contemplez în singuratate casa,fiecare detaliu e schimbat,orice coltisor are iz de aristocratie si regalitate.

După o bună bucată de timp am realizat că mă aflu în ex-dormitorul meu,un pat imens din lemn masiv domnea în centrul camerie,pe unul dintre pereti este expusa o lucrare de  Boticelli “Nasterea lui venus” o reproductie,destul de reusita si încă si în mărimea reală.

-          Impresionantă nu?

Glasul bărbatului din spatele meu ma rupt din gândurile mele.

-          E o copie destul de reusit,stapânul casei a cheltuit o suma bună de bani pe acest tablou.

-          Ce a-ti spune dacă pe peretele acesta atârnă originalul?

-          Este imposibil. Am fost cu doi ani in urmă în Florenta,această opera era expusa în galleria Uffizi.

-          Nu vreau să vă dezamagesc,dar acolo e expusa doar o copie foarte reusita,dar vas ruga ca aceasta să ramână între noi.

-          Să înteleg că aceasta e metoda dumneavoastră de seductie Domnule…?

-          Roys. Ma numesc Allan Roys.

-          Incântată de cunostinta Katherine Pierce.

-          In primul rând povestea acestui tablou este adevarată,dumneavoatră sunteti prima care aflat despre el din cauza ca tinerii din ziua de azi nu prea sunt interesati de artă,sunt sigur ca majoritatea din cei care se afla acum în casa aceasta nu au nici cea mai vagă cunoastere despre autorul sau opera respectivă. În al doilea rând voi încerca să-ti arăt cum cuceresc eu femeile.

Mă privea direct în ochi parcă ar avea darul de a citi gindurile,avea un effect de-a dreptul hipnotisant asupra mea pâna în momentul în care si-a strecurat mâna pe posteriorul meu,era cât pe ce să mă sărute când m-am trezit din acel vis,i-am tras o palma forma si am esit din cameră. 

_____________________________________________________________

stiu ca nu am nici o scuza dar va rog sa nu va suparati  ca am postat asa de tirziu,sunt foarte ocupata in ultima vreme,aproape tot timpul liber mi-i inghite lucrarea de licenta de la colegiu. sper ca in timpul apropiat sa postez urmatorul capitol si primul capitol la al doilea fic "in spatele mastii"

va pupic pe toti si astept parerele voastre despre capitol :*