In aceste citeva luni de cind m-am mutat aici,traisem o aventura si totul era in capul meu,o fantezie bolnava. Ma gindeam sa-i povestesc totul mamei dar aum imi era frica,ar putea sa ma creada nebuna si sa ma interneze intr-o casa de nebuni.
Am coborit incet scarile,mama m-a intilnit cu un zimbet la baza scarilor,chiar daca vroia sa para vesela ochii ei amariti de veninul tristetii o tradau fara retineri. Fata ei brazdata de intrebari imi cerea raspunsuri,nu mai puteam evita intrebarile ei. Oh va fi greu…
-Buna mama. Ce avem azi la dejun?
-Omleta si salata ta preferata.
-Umm… Sunt flaminda ca un lup.
-Kate,trebuie sa vorbim. Am vorbit cu Lisa,dar ea nu imi poate spune ce s-a intimplat in noaptea ceea.
-Mama,cred ca nu trebuie sa dam multa atentie celor intimplate. Nu spun ca am procedat corect dar ne-am relaxat si noi un pic,am baut si nu mai tinem minte cu ce s-a terminat petrecerea.
Simteam cum ochii mamei se umpleau de uimire si neincredere dar trebuia sa o conving,ca tot ce s-a intimplat nu era decit o petrecere cu tineri care nu stiu inca limita la bautura.
-Bine Kate,sa presupunem ca ai dreptate,atunci cu explici faptul ca tu te-ai trezit dupa o saptamina,intr-o pestera care se afla undeva in padure. Efectul bauturii nu poate dura atit de mult,chiar daca ai bea tone de bere.
Oh. Aici am dato in bara. Oare ce sa mai inventez,cu greu a inghitit noutatea ca am baut,macar ca nu am facuto cu adevarat. Nu vroiam sa o ranesc pe mama,dar nu puteam sa-I permit sa sape mai departe si sa afle ce s-a intimplat cu adevarat in seara aceea.
-Mama,trebuie sa-ti marturisesc ceva,nu a fost nici o pestera,nici o padure,nici somn de o saptamina,pur si simplu am vrut sa fiu singura o vreme,nu mai suportam privirile inspaimintate ale localnicilor,plinsetele Lisei care spunea ca pina a muri tata avea de toate,pur si simplu nu mai suport.
M-am ridicat de pe canapea si m-am pornit spre scari.
-Kate,dar unde ai fost tot acest timp?
-Mama nu conteaza,pur si simplu am avut nevoie de liniste.
Stiam ca am ranito foarte mult cu cuvintele astea,dar acum eram convinsa ca nu vom mai purta discutii pe tema aceasta. Trebuie cumva sa uit de toata istoria asta,iar asta imi va reusi nu mai daca n-o sa ma mai gindesc la ea.
Voi fi puternica si voi trece peste tot cum am trecut si peste moartea tatalui,nu mai ca peste moartea tatalui meu nu am trecut singura alaturi de mine era Adam. Oare chiar imi es din minti? Am uzit cu telefonul imi bizia in buzunar,era un mesaj de la Diana :
Salut Kate,stiu ca nu esti prea incintata sa auzi de mine,dar as vrea sa amelioram cumva situatia. Te invit pe tine si Lisa deseara la mine,vom fi nmai noi trei. Sper din tot sufletul sa accepti.
Trebuia sa pun puncut in aceasta istorie si sa inteleg de au facut acel ritual in seara aceea,oare ei stiau de Adam?
M-am indreptat spre camera Lisei pentru ai spune noutate. Dar ea nu era in apele ei,era asezata pe jos cu patele rezemat de perete,foarte trista si absenta,nu ma ascula cind vorbeam cu ea. Nu intelegeam unde s-a dus sora mea cea vese;a care se gindea mereu nu mai la haine si petreceri.
-Lisa ce-I cu tine? In ultimul timp te-ai schimbat foarte tare.
-Am inteles ca nu era corect tot ce faceam pina acum. Tu mereu ma protejai,aveai grija de mine cind imi erai rau,ma sacpai de la pedepsele parintilor cite o data chiar in defavoarea ta,iar eu nu ti-am fost alaturi cind ai avut cel mai tare nevoie de mine. Dupa parea ta asta e corect?
-Lisa nu te mai invinovati atita,ce a fost a fost si in plus tu nu ma puteai ajuta cu nimic atunci,cum iti inchipui ca avea-I sa-I opui rezistenta lui Nick,ai vazut ce urs este?
Trebuia cumva sa o inveselesc dar riurile de lacrimi nu se opreau de pe obrajii ei. Nu am vazuto nici o data pe Lisa in asa stare de obicei ea era cea care ridica la toti moralul,cea care nu lasa pe nimeni sa plinga.
-Si cum a putut sa-ti faca una ca asta tie? Macar nu eram de mult impreuna eu socoteam ca el tine la mine,iar daca tinea cit de putin la mine,nu trebuia sa-ti provoace tie durere.
Iar lacrimile i-au inundat ochii,in ei se oglindea durere si in acelasi timp ura. Trebuia cumva sa o inveselesc,sper sa ma ajute cumva Diana cu asta.
-Stii Lisa,cred ca trebuie sa ne relaxam un pic si sa uitam de probleme. Ce ai zice de o petrecere in pijamale la Diana?
-Nu am chef acum.
-Ba nu domnisoara,iti ridici frumusel funduletul de pe podea si te duci la dus,in doua ore trebuie sa fii gata si fara mofturi,acum eu o sa te scot din depresie,iti iau meseria.
Lisa a inceput sa plinga in hohote,nu intelegeam ce am spus rau,de ce se comporta asa,eram dezorientata,iar lacrimile izvorau mai departe din ochii ei plini de regrete. Nu puteam sa o las in asa un hal singura asa ca am decis eu sa-I fac baie,asa cum ne facea mama cind eram noi mici. Am umplut cada cu apa calda cu mult spuma si am adaugat in ea esente de uleiuri parfumate pentru ai scoate stresul. Am ridicato de pe podea,am luato de mina si am conduso pina la cada,ea a intrat in apa spumoasa care ii cuprindea corpul rece. Simteam cum lacrimile au inceput sa se usuce de pe obrajii ei,obrajii nu mai erau atit de palizi.
Stiu ca dupa o baie relaxanta se cere u somn,dar eram convisa ca daca o sa o las singura o sa inceapa iar sa plinga. I-am poruncit sa se imbrace si neam dus la Diana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu