Ne-am ridicat sus in mansarda pentru a face curat,mama si cu Lisa erau vesele si bine dispuse,se pare ca shopingul le face bine,faceau bule de spuma din detergent spuneau glume si zimbeau.
Intr-un moment am simtit iar ca cineva ma privea m-am intors spre Lisa dar ea nu imi atragea atentie.Aveam impresia ca miina cuiva aluneca pe umerii mei dezgoliti,m-am gindit la vint dar nu era nici pomina de el pe aici,macar ca casa era foarte veche peretii erau trainici si fara goluri asa ca vintul nu avea cum sa se plimbe pe aici. Am alungat aceste ginduri din cap si am continuat sa fac curat.
-Iata ca am scoso si pe asta la capat,fetelor sa stiti ca sunteti bravo,azi am facut o munca titanica,nu credeam ca ne vom ispravi intr-o zi dar iata ca si aici domneste curatenia.
-Amin.Lisa incepuse sa rida in hohote.Nu mai ca nu inteleg care e rostul ca am facut ordine aici,oricum nu va intra nimeni I acesta incatere.
-Draga mea nu conteaza daca va sta cineva aici sau nu dar oricum trebuie sa fie curat.
-Ok,daca ca te simti mai bine cind e curat atunci fie asa,inschimb curatenia face bine,casa ince sa revina la viata si nu mai pare asa arhaica ca la inceput.
Cit mama si cu Lisa erau cufundate in discutia lor,am coborit in bucatarie pentru a prepara ceva rapid la cina,eram sigura ca le era foame,m-am uitat in frigider am luat legumele cumparate azi de mama si am inceput sa le tai pentru salata,am pus si niste paste la fiert,nu aveam chef de o cina copioasa in seara aceasta,eram moarta de oboseala,asa ca m-am ridicat sus si le-am chemat la masa.
Dupa cina m-am dus in camera,am facut repede un dus relaxant,mi-am pus pijamaua,eram gata sa ma urc in pat cind am vazut coltul laditei de sub pat.Aproape ca uitasem de ea.Am scoso repede de acolo si am inceput sa o cercetez cum as putea sa o deschid,dar fara succes era incuiata.Oare unde putea sa fie cheia?Avea sa o gasesc azi daca avea sa fie acolo unde era si ladita.Dar ar fi bine sa ma asigur.Am deschis incet usa,era in jurul orei 2:00 Lisa si mama dormeau de mult,m-am indreptat incet spre mansarda sperind sa gasesc cheia.
Cit ma bucuram ca in sfirsit sa asternut noaptea peste acest orasel si cu ea a venit si linistea,in ultimile ore a fost atita galagie si agitatie in jurul meu cita nu a fost in timpul unui deceniu,azi dimineata credeam ca linistea este infernul,acum o socoteam ca o binecuvintare venita asupra mea. Si iarasi sa produs scirtiitul infernal al usii,si din nou Ea printesa intunericului meu,lumina din capatul tulelui,cu umerii dezgoliti si parul auriu revarsinduse peste ei pina mai jos de coate,oare ce cauta la o ora asa tirzie?
-Oare unde sa pierdut? Trebuie sa o gasessc neaparat,altfel no sa pot deschide lada !
Ah iata care era problema,nu putea deschide ladita care a fost incuiata in urma cu un secol. Deci sunt cu un pas mai aproape de a rupe blestemul. Dar cum puteam sa o indrept spre calea dreapta,nu aveam nici o ideie. Iar ea scotocia ca nebuna prni toate colturile.
M-am intors I camera mea indispusa,in mansarda nici pomina de cheie sau macar un indiciu unde as putea sa o gasesc. Am ascuns lada inapoi sub pat si am plecat la culcare,era foart tirziu deja.
Ma saruta imbratisinduma cu atita pasiune si adoare ca nici nu faceam cel mai mic effort ca sa ma rup de linga el,miinele lui se miscau frenetic pe corpul meu,foarte apasat si puternic dar nu simteam durere sau dezgust,poate chiar imi placea. Vroiam mai mult! Am inceput sa-I deschei nasturii de la camasa…bretelele de la rochia mea au alunecat usor de pe umerii mei,lasinduma goala sub imbratisarile lui si…si…
-Kate,draga trezestete e ora 11:30 iar tu inca esti in pat.Neata draga mea!
-Buna mama. Nu vroiam nici decum sa deschid ochii,doream sai vad fata necunoscutului care imi provoca asa emotii,care pina acum nu le-am simtit nici o data cu nimeni,dar mama mia spulberat tot visul.
M-am ridicat incet din pat,si am coborit sa iau micul dejun.
-Buna surioara,matinala noastra astazi a luat ultimul loc la trezit.
-E duminica nu am voie sa dorm si eu un pic mai mult?
-Sigur ca ai voie,nu mai ca asta e prima data in istorie cind te trezesti mai tirziu decit Lisa.Unicul lucru care imi placea dar uneori ma si irita era ca mama ma cunostea pe dinauntru.-Ai visat uri? Sau nu ai putut dormi?
-Am visat dar nu urit,am afisat un zimbet micut plin de intelesuri inrosinduma instantaneu,si am adormit destul de tirziu.
-Oare cine a rosit la noi?
Lisa era sora mea o iubeam,nespus de mult dar in unele situatii devenea nesuferita mica din copilarie care mereu ma siciia si imi punea bete in roate. Macar ca eu sunt mai mare inca din frageda copilarie ea era vedeta,ii placea atentia,si nu scapa nici un motiv sa demostreze ca e mai buna decit mine. De cind am crescut nu mai era asa rautacioasa dar totusi in unele momente se purta la ca un copil rautacios.
Dupa ce am terminat de mincat,m-am dus sa vad ce teme aveam de pregatit pe miine.Mi-am facut repede eseul la engleza,mi-am rezolvat exercitiile la mate.
mi-am luat laptopul,m-am asezat comod pe pat si am introdu in google cele 2 initiale AR,am gasit citeva imagini cu incriptia asemanatoare cu cea de pe ladita,pe un blog legat de istorie,am gasit o informatie mai detaliata despre aceste doua litere.
Adam Roys unul ditre cei mai bogati oameni ai americii 1910,la cei 20 de ani ai sai a primit drep mostenirea toata averea tatalui sau care a fost omorit impreuna cu sotia sa de un grup de tilhari intorcinduse de la un bal consacrat familiilor fondatoare a oraselului in care locuiau. In noaptea incidentului Adam trebuia sa fie prezent la bal impreuna cu familia sa dar din cauze necunoscute tinarul,a lipsit de la ceremonie. Dupa imormintare tinarul a abandonat studiile,in favoarea afacerii tatalui sau,insa dupa jumatate de an a disparut fara urma,vila familie Roys a fost vinduta la licitatiein vara anului 1912 de familia Forbs,mai concret d-nul forbs i-a facuto cadou ficei sale Margaret Forbs cu o cazia implinirii a 20 de ani,in jurul vinzarii acestei case a fost o mare forfota si multe scandale,tinara Margaret dorea cu orice pret aceasta casa,astfel incit d-nul William Forbs risca sa isi dea toata averea pe aceasta casa de o frumusete deosebita pe acele vremuri. Pina la urma Margaret Forbs si-a primit cadoul mult rivnit dar nu sa mutat sa traiasca in ea,dupa disparitia tinarului Adam nu mai locui nimeni in casa.
20,aprilie,2010. Blogul scolii generale …
Deci Adam Roys,interesant ce sa intimplat cu el si totusi am impresia ca raspunsul se afla tot in mansarda,acel loc tainueste multe lucrui acoperite de pinza prafuita a vremii. Dar cum as putea sa descoper aceste mistere? Si de ce ma simt asa ciudat cind ma aflu acolo,in plus ma framinta si visul de seara trecuta. Oare ce era cu mine?
Oare cum putea sa fac ca sa ma vada,ea nu putea sa deschida lada fara cheie,jumatatea mea de cheie era la mine,iar cealalta la Margaret si nu sunt sigur daca ea mai este in viata,cu siguranta ca nu. Nu aveam ideie ce sa fac si cum,vroiam sa evadez din acesta temnita a vremii. Dar de ce imi era frica cel mai tare era ca nu imi puteam lua gindul de la ea. Nu pot sa spun ca in viata mea am cunoscut multe femei,dar ea avea ceva special,nu era ca celelate,cind incercam sa o ating,sunt convins ca si ea simtea atingerile mele,am incercat sa fac asta si cu sora ei dar nu reactiona. Si totusi trebuia sa-mi alung aceste ginduri din cap daca vroiam sa ei odata si odata de aici.
Am urcat in graba scarile,am deschis usa cu scirtiilul familiar deja,trebuia sa gasesc niste raspunsuri si toate se ascundeau in acea mansarda.
-E cineva aici? Liniste,doar liniste in raspuns.
-Calmeazate Kate ! Nu e nimeni aici.
Mi-am raspuns singura mie,de cind m-am mutat aici cred ca am luato razna,cred ca e tot din cauza ca ne-am mutat recent.
Eram in fata usii gata sa ies cind din nou am simtit cum cineva imi imbratisazea umerii din spate,acesta lucru ma infiora dar in acelasi timp,era asa de confortabil si sigur. Pentru o clipa am crezut ca daca ma intorc am sa vad pe cel care ma imbratiseaza,dar…nu era nimeni,era pustiu ca de fiecare data. M-am indreptat spre usa si am esit. Cind coboram scarile am obserat ca ceva atirna la gitul meu,era o mica cheita de argint. Am fugit repede spre camera mea am incuiat usa si am luat ladita,am introdus cheita care se potrivea perfect cu broasca lazii,dar nici de cum nu o puteam deschide.
Am luat repede un creion si o foie si am urcat scarile car duceau I mansarda,era o ideie absurda,dar trebuia sa incerc daca reuseam?
-Adam? Sper sa fii tu nu am alta ideie ce ar putea sa se intimple in casa aceasta,stiu ca vrei sa-mi transmiti un mesaj si am o ideie,sper sa nu esueze de nu o sa cred la sigur ca sunt nebuna.
Oare ce a pus la cale?nu imi imaginam cum am putea sa o facem,nici nu stiu cum am reusit sa ii agat acea cheie de git.
-O doamne poate nu ma aude?! Sa auzit glasul ei pin de regrete.
A luat repede cu foaia si creonul cu care a venit si a inceput sa scrie.
Oricine ai fi,ma auzi sau nu? Scrie-mi un rapuns.
A pus creonul jos si sa dat putin in urma. M-am asezat jos liga foaie cu gindul sa ii scriu ce trebuie sa faca,dar nici nu puteam misca creionul de pe podea,cu ceva timp in urma am putut sa imbrac pe gitul unei fete un lantisor,iar acum parca eram cu miinele legate,ce se intimpla? De ce nu puteam sa fac nimic? Mi-am esit din fire eram gata sa darim toata casa asta blestemata dar eram neputincios, am incercat sa ma calmez, m-am ridicat de jos si m-am dus sa o imbratisez din nou ca sai dau de inteles ca nu pot fac ceea ce imi cere,odata ce a simtit ca o string in bratele mele cu toata puterea,ochii au inceput sai straluceasca din cuaza lacrimilor care alunecau incet pe obrajii ei de portelan. Mi-am idreptat miine pentru ai sterge lacrimile,apoi am apucato de miina si am traso inapoi spre foaie,m-am asezat jos si mi-am icrucisat piciarele turceste,am traso atent la mine in brate,ea nu opunea nici cea mai mica rezistenta,atunci am inteles eu o sa pot sa ridic acel creion nu mai cu ajutorul ei. I-am luat miina incet intr-a mea astfel incit ea sa poata sa apuce creionul iar eu sa ii ghidez mina sa scrie.
Eu te aud?
-Tu esti Adam Roys?
Da
-Esti mort,fantoma?
Nu sunt mort,o sa te fac sa zimbesti,cred. Am fost blestemat de iubita mea,era un fel de vrajitoare.
-Toti te simt asa cum eu?
Nu,nu cred,pina la momentul actual tu esti unica.
Am vazut cum sa schitat un zimbet micut pe fata ei.
-Poti iesi din aceasta incapere?
Nu.
-As putea sa te ajut cumva sa rupi acest blestem?
-Kate draga unde esti?
-Asta e mama,vorbim miine.
Ma strins un pic mai tare de miina de cit pina atunci si a fugit inchizind usa dupa ea. Eram atit de aproape de a mi indeplini scopul rivnit de secole. Dar in acelasi timp imi era frica pentru ea,isa nu aveam incotro,am facut primul pas dindui cheia de la lada mea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu